Oceanul fără orizont

Standard

Vacanţele la mare m-au atras de cele mai multe ori pentru un lucru anume: faptul că puteam sta dimineaţa devreme pe plajă şi privi răsăritul, sau seara apusul dincolo de marea de apă, după linia orizontului; iar apa, întinderea de apă pe care n-o poţi cuprinde fără să întorci capul m-a trimis mereu cu gândul pe alte tărâmuri şi în alte timpuri – îmi transmite o linişte, un calm pe care numai vântul pe un varf de munte mi le mai poate aduce.

Înainte să vin în Asia nu ştiam mare lucru despre ţara în care m-am relocat, însă m-am bucurat mult când am aflat că e lângă ocean. Mă şi închipuiam dimineaţa, înainte de serviciu, mergând pe plajă să admir soarele ieşind din apă şi să-mi clătesc mintea înainte de o nouă zi. Se pare că va trebui să mă bucur de şi să mă mulţumesc cu frumuseţea, curăţenia şi celelalte atuuri ale ţării şi să mă lipsesc de farmecul apei: oceanul aici nu are orizont. La câteva sute de metri de ţărm se întinde un oraş de vapoare de care se izbeşte privirea în căutarea liniei orizontului. Sunt atât de multe încât nu există un culoar prin care să pătrunzi dincolo de ele; în spatele primei linii de nave se întinde a doua linie şi apoi a treia.

În schimb e linişte. Valurile sună tot ca valurile. Apa e tot udă şi miroase tot a ocean. Nisipul e tot nisip…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s