Singapore at a glance

Standard

Sunt în Singapore din 13 octombrie 2010.  Am “cunoscut” puţini oameni până acum şi n-aş putea să mă avânt într-o caracterizare, nici măcar în linii mari a Singaporezilor. Contactul pe care l-am avut cu ei a fost unul plăcut, dar nu mi-am dat încă seama dacă amabilitatea şi dorinţa lor de a ajuta e sinceră. Poate este, dar sunt eu încă prea sceptică şi suspicioasă, învăţată fiind să trăiesc printre români.  Oricum ar sta lucrurile, mă încântă să văd feţe zâmbitoare şi frunţi descreţite. Mă flatează când îmi spune tanti vânzătoarea de la magazin: “Miss, you have a very nice hair” şi nu sună a ciudă. Mă simt integrată când mă uit rătăcită pe o hartă de pe stradă şi vine o altă tanti la mine să mă întrebe dacă vreau  să-mi ofere ajutorul.

Nu aud claxoane. Nu aud oameni care se ceartă sau strigă. În metrou cetăţenii sunt îndemnaţi să fie “gracious” printr-o sumedenie de afişe colorate, pline de optimism. Culmea, se şi respectă aceste îndemnuri.

Ce m-a trăsnit până acum cel  mai mult este cât de repede şi de adânc pot dormi oamenii ăştia în mijloacele de transport. Cum s-au pus pe scaun, cum şi-au scăpat capul, adormind. Tun. Azi i-am înţeles cel mai bine: am aţipit şi eu în metrou. Nu oricum, ci în picioare, cu capul pe o bară. M-a deşteptat o melodie al cărei scop cred că este tocmai ăsta, să trezească lumea: “Inside, inside, inside…you can be smooth inside. Love your ride! Ping, ping” Al doilea ping a fost inamicul oniricului în care alunecasem.

To be continued…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s