Realitate? Nu. Doar muzică

Standard

Muzica

 

Inchide ochii si lasa-te invaluit macar cateva minute de muzica, de adevarata muzica, cea care iti patrunde in minte si nu te lasa sa te pierzi in maruntisuri, in cele lumesti si trecatoare. Gandeste-te ca toate lucrurile, toate gandurile, toate ideile au un sens si ca nimic nu e intamplator. Chiar crezi ca nu suntem fatalisti, sau ca nu ar trebui sa fim fatalisti cu totii? Ma indoiesc adesea. Imi rasuna in minte “Live all you can! It’s a mistake not to!” Sa fie posibil? Probabil ca e. Daca incerci. Poate merita efortul. Poate e totul doar o mare amagire. De unde sa stim noi asta? Oricat de desprinsi de real ne-am crede, tot ancorati in el suntem si vom fi mereu. Ca de aia suntem oameni si nu stele. Sau apa. Sau cer.

 

Da. Continua. Nu-i asa ca face bine? Si cel mai greu e cand trebuie sa parasesti frumusetea pentru real. In real nu exista frumos. E totul in noi. Nu suntem frumosi. Nu exista flori frumoase. Nu exista nimic daca noi nu vrem sa existe. Insa noi vrem. Si asta e bine. Asta inseamna ca intr-un punct suntem capabili sa recunoastem si frumosul. Asta inseamna ca am fost inzestrati cu ceva, ceva care nu se vede si pe care, tot noi, am reusit sa-l, sa o, conceptualizam. Am dat o forma reala: cuvantul. Pentru ca nu puteam sa nu definim, sa nu numim, sa nu punctam. Asadar tot de real am tinut sa ne legam. Am crezut ca astfel le vom da si altora din ceea ce am crezut noi ca e intelepciunea noastra. Nu stiu daca am facut bine. Ele? Ei? nu se definesc. Noi am vrut totusi sa ramanem pt posteritate cu conceptualizarea aceasta atat de superficial inteleasa. Cati dintre cei care cred ca au inteles un termen doar pentru ca stiu sa-l defineasca si sa-l situeze in univers, l-au inteles cu adevarat? Poate doar cei care l-au pus in real. Poate nu. S-ar parea ca nimic nu e sigur. Si totusi am certitudinea ca e. De ce mi-e frica sa o spun, sau sa o scriu? Sunt doar eu, cu mine insami si gandurile mele. Cu toate astea nu am puterea sa ma ridic deasupra altora. Sa graiesc. Fie si numai pentru mine. In particular. Asta inseamna ca nu pot sa : live all i can. Daca as fi crezut ca pot, as fi grait. N-o fac. Nici n-o s-o fac vreodata. Iata cat sunt de legata si de identica cu absolut tot ce ma inconjoara. Iata! Dovada clara.

Poate daca nu erau exprimate acele lucruri, am fi fost altii. Mai buni. Mai naivi. Mai prosti. Am fi fost cu siguranta altii. Nu ne-am fi zbatut, unii dintre noi, sa aflam, sa incercam sa intelegem si sa constatam cu stupoare ca nu se poate. Ca aparent am inteles despre ce e vorba, dar ca, privind in profunzime, nu mai intelegem nimic. Absolut nimic.

De aceea spun ca nu exista decat muzica. Si din pacate ai nevoie de toate aceste superficiale, prefacute intelegeri, ca sa ajungi la muzica si sa-ti dai seama ca nu mai ai nimic. Nu mai stiu nimic. Nu mai stiu decat muzica. Nu mai am decat cuvinte. Si nici pe astea nu le stiu. Si astea sunt o transpunere in realitate a unor trairi. Toate sunt trairi. Nici nu exista realitate. Mi se pare ca nu exist nici eu. Doar muzica va supravietui.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s