Mărunţişuri

Standard

carti cap

Cât de mult m-am bucurat de mini-concediul pe care l-am avut între Paştele ortodox şi 5 mai! Am profitat aproape din plin de el şi am făcut destul de multe. De exemplu am tradus, am ajutat la vopsirea parţială a apartamentului, am fost de 1 mai pe cheile Nerei, apoi puţin prin păduricea de la Bazoş şi am tras o fugă şi până la Arad, pentru o promenadă lejeră şi o mâncărică bunicică (însă o servire execrabilă).

După ce m-am “învăţat” să dorm până destul de târziu în cele câteva zile de odihnă, am reînceput să mă trezesc la 7:00 în tonurile unei melodii care în visele mele (la propriu, pentru că aşa am visat azi-noapte) se numeşte “What a shame”. În realitate nu ştiu cum îi zice. Problema nu ar fi asta. Problema mai mare e că nu îmi vine să ma apuc de ce am de făcut pentru şcoală. Dar deloc. Dacă ar fi numai subtitrări sau traduceri le-aş face cu cea mai mare plăcere, însă când aud de analiza traducerii îmi vine să renunţ la tot masteratul şi să nu mai fac nimic. Nu am niciun chef să îmi fac analizele de traducere. Mi-e pur şi simplu groază să încep să lucrez la ele. Unii spun că ar fi de folos. Eu, una, nu le văd importanţa. Nu m-au ajutat cu nimic analizele pe care le-am făcut eu în facultate sau la master. Plus că mi-e lene să ma pun pe treabă; n-am nicio tragere de inimă. La fel s-a întâmplat şi în ceea ce priveşte dizertaţia. Atâta am lălăit-o, până a expirat termenul de înscriere a titlului. Nu mi-a rămas decât să o fac pentru anul viitor.

Viaţa ideală pentru mine ar fi una (fără păianjeni) în care aş avea timp să citesc ce vreau eu şi cât vreau eu, să lucrez 5 ore pe zi undeva unde să miroasă a cărţi vechi şi unde să fiu înconjurată de ele, să fac subtitrări de plăcere şi să nu existe bani. Singurul anotimp să fie primăvara şi să nu existe gongi şi şerpi. Odată pe an să se organizeze un concert U2 la Timişoara si unul AC/DC la Budapesta. Astea ar fi unele din lucrurile care ar trebui să se întâmple în viaţa perfectă.

Nu mă plâng nici de situaţia actuală în care mă găsesc în viaţa reală. Pe plan familial e bine. Pe plan social e bine. Pe plan profesional e bine, aşa că…dacă-i bine, îi bine.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s