Revedere

Standard

friends

Aseară ne-am întâlnit (eu şi Adina) cu un fost coleg de şcoală primară. Nu-l mai văzusem din clasa a patra, aşadar urma să fie o mare surpriză cum arată, cum este, ce mai e cu el. Întotdeauna înainte să mă întâlnesc cu o persoană pe care nu o prea cunosc am temerea că vor exista momente ciudate de tăcere în care “toată lumea” caută prin cele mai luminate şi întunecate colţuri ale minţii în speranţa că va găsi ceva ce ar putea să vorbească, vreo afirmaţie, vreo negaţie, vreo întrebare. E drept, cu unele persoane, chiar dacă nu le cunosc, nu am senzaţia de stânjeneală, dimpotrivă, se poate instala chiar o tăcere plăcută, caz în care nu mi se mai citeşte pe faţă disperarea căutării ideilor, ci liniştea interioară.

Ne-am întâlnit cu omul pe la ora 20:00 şi ne-am lungit, spre marea mea surprindere până pe la 23:00. A fost o seară chiar plăcută, am povestit una alta despre ceilalţi colegi ai noştri, am mai aflat noutăţi pe aceeaşi temă, am glumit, am mâncat şi am băut (şi am auzit multe şi urâte înjurături şi strigăte de bucurie pricinuite de meciul dintre echipa locală de fotbal şi una de mai de departe de noi). Nu ne-am dat seama cum a trecut timpul. N-avem mare lucru în comun, însă a fost plăcut. Am şi învăţat ceva: că nu trebuie să mănânc ustoroi şi ceapă seara. Nu e bine pentru burtică.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s