Proverbe şi zicători

Standard

cioban

Îmi tot spun că unele lucruri sunt evidente, chiar dacă nu sunt rostite. Cu alte cuvinte, mai bine nu-ţi dai drumul la gură -şi dacă-ţi dai, vei constata că ai săvârşit un pleonasm mare şi gras (aproape ca şi cel din titlu) – decât să-ţi pară ulterior rău şi să îţi spui: “trebuia să-l ascult şi pe cel de-al doilea instinct, care de multe ori se dovedeşte mai prielnic şi mai chibzuit decăt primul, cel despre care vorbeşte toată lumea”.

Oare chiar atât de grav e? Chiar nu mă pot controla şi chiar nu mă pot abţine să vorbesc în plus?

Mi-am demonstrat cu brio că nu (nu mă pot controla).

Mare dreptate avea Cioran spunând următoarele:

De ce nu putem rămîne închişi în noi înşine? De ce umblăm după expresie şi după formă, încercînd să ne golim de conţinuturi şi să sistematizăm un proces haotic şi rebel? N‑ar fi mai fecundă o abandonare în fluiditatea noastră interioară, fără gîndul unei obiectivări, sorbind doar cu o voluptate intimă toate fierberile şi agitaţiile lăuntrice? În acest caz am trăi cu o intensitate infinit bogată întreagă acea creştere interioară pe care experienţele spirituale o dilată pînă la plenitudine. (Pe culmile disperării)

La începutul anului mi-am propus să nu mă mai fofilez şi să spun tot ce am pe creieraş şi de asemenea să nu mai mint. La partea cu minciuna stau destul de bine, cu mici, mici excepţii, însă în ceea ce piveşte fofilatul…se pare că trebuie să reiau în calcul unele lucruri. O să o las mai moale cu mărturisirile. Asta nu înseamnă c-o să mint, ci doar că voi încerca să nu dau drumul din mine la tot ce mi s-ar părea că “e de ştiut”.

Nu-i nimic, învăţătură de minte. Nu degeaba se spune că din greşeli învăţăm. Chiar aşa e. Ideal ar fi, însă, să învăţăm din greşelile altora, nu din cele proprii.

A propos de vorba asta, mă tot minunez pe zi ce trece cît de bogată e limba noastră strămoşească în zicale. Cred că ne-am putea exprima cu uşurinţă folosind doar vorbe de duh străvechi. Câtă înţelepciune în poporul ăsta! Ciobani, ciobani, da’…ciobani de luat în seamă, pesemne.

În concluzie, noua mea rezoluţie este să mă gândesc de mai mult de 4 ori înainte să grăiesc ceva ce aş putea să regret, sau care să atragă după sine consecinţe care nu sunt tocmai optime.

Cuvintele te învaţă, numai exemplele te pun în mişcare.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s