Un fapt interesant de ştiut legat de Singapore este că atunci când porneşti la cumpărături şi îţi faci socoteala de-acasă, ai toate şansele să te întorci acasă cu mai mulţi bani decât ai sperat.
Inversul zicalei noastre nu se aplică numai în târguri şi pieţe, ci şi în mall-uri, magazine de bijuterii, haine, suveniruri, durieni…orice-ar fi. Uneori chiar şi când preţul este afişat pe produs.
Totul e să fii şmecher şi să nu te lovească sinceritatea când eşti turist şi te întreabă vânzătorul dacă locuieşti în Singapore. Dacă ai zis NU… poţi să-ţi iei la revedere de la orice socoteală, preţul se va dubla. Unu – pentru că eşti turist, doi – pentru că eşti Ang Mo (= caucazian / alb). Cel mai bine e să zici că locuieşti în Singapore de vreun an, doi: preţul se înjumătăţeşte instant. Că ei te cred pe cuvânt.
Astfel poţi să scoţi un inel de aur care la intrarea ta în magazin costă 700 dolari, la 350 dolari după 10 secunde de la adresarea întrebării “Are you visiting?”. Sau o tobă de la 100 dolari la 30.
Iar dacă ai norocul să găseşti un mic defect, oricât de neînsemnat pe produsul dorit, om eşti; poţi întinde coarda la maxim, fără riscuri.
Dar bineînţeles, literă de lege dacă vrei deal-uri bune este să nu-ţi fie ruşine să te târguieşti, malluieşti, respectiv magazineşti.
Singapore, pe româneşte 